Într-o pădure liniștită, trăiau multe animale care se cunoșteau bine între ele. Într-o zi, Vulpea cea vicleană și Iepurele cel curios stăteau de vorbă.
Vulpea:
„Ai auzit, Iepure, ce a făcut Ursul? A început să-și spele rufele murdare în
râu, chiar în fața tuturor!”
Iepurele:
„Da, am auzit. Nu înțeleg de ce ar face asta. Nu știe că rufele murdare nu se
spală în public?”
Veverița
înțeleaptă, care asculta de pe o ramură, interveni cu blândețe: „Dragi
prieteni, există un vechi proverb care spune: „Nu-ți spăla rufele murdare în
public”. În vremurile de demult, oamenii își întindeau rufele în curtea din
spate, departe de ochii curioși.”
Veverița:
„Transparența este bună, dar trebuie să existe și discreție. În trecut, oamenii
trăiau în comunități strânse, unde fiecare își cunoștea locul și
responsabilitățile. Rufele murdare erau la vedere doar pentru Dumnezeu și
pentru cei apropiați, nu pentru toată lumea.”
Vulpea:
„Dar acum, cu toate aceste rețele sociale, pare că nici un om nu mai are viață
privată. Toți își varsă frustrările și secretele în public.”
Veverița:
„Așa este, Vulpe. Și asta aduce dezbinări și certuri. Mai alaltăieri la
biserica din deal, certurile publice au dus la lepădări de credință. Oamenii
ar trebui să-și amintească și o dată cu ei și noi, de valorile de odinioară:
respectul, discreția și responsabilitatea.”
Iepurele:
„Deci, ce ar trebui să facem?”
Veverița:
„Să ne spălăm rufele murdare în tăcere, în intimitatea casei noastre. Să
păstrăm respectul pentru noi înșine și pentru ceilalți. Așa vom trăi în
armonie, ca o adevărată comunitate.”
Animalele
au înțeles înțelepciunea Veveriței și au decis să urmeze sfatul ei. De atunci,
pădurea a fost un loc mai liniștit și mai armonios.
Morală:
Respectul și discreția sunt cheia unui trai mai bun și a unei comunități unite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu