Într-un tărâm uitat de timp, trăia un om
cu inima mare. Se numea Teofil și avea darul de a vedea frumusețea în orice
lucru mic și neînsemnat. În fiecare zi, el își împărțea timpul între a ajuta pe
cei din jur și a căuta înțelepciunea ascunsă în natură.
Într-o zi, Teofil a întâlnit o ființă
misterioasă, un fel de înger, care i-a vorbit despre importanța de a fi om. Ființa
aceea misterioasă i-a spus: "Teofil, ești ceea ce ești atunci când ești
om, dar nu uita că poți fi și mai mult. În tine este puterea de a transforma
lumea, dar numai atunci când îți amintești să fii om."
Teofil a meditat la aceste cuvinte și a
înțeles că adevărata sa putere nu vine din cunoașterea secretelor naturii, ci
din capacitatea de a fi empatic și de a împărtăși dragostea cu ceilalți. El a
decis să plece într-o călătorie pentru a-și descoperi adevăratul eu și pentru a
învăța cum să fie om în fiecare moment al vieții sale.
Pe măsură ce călătorea, Teofil a
întâlnit oameni de toate felurile, fiecare cu povestea sa unică. El a ascultat,
a învățat și a ajutat, iar cu fiecare zi care trecea, inima lui devenea mai
mare și mai plină de iubire. A învățat că a fi om înseamnă a fi vulnerabil, a
iubi, a pierde și a câștiga, a râde și a plânge, și mai presus de toate, a
împărtăși această experiență umană cu ceilalți.
Povestea lui Teofil continua în fiecare
din noi și este un reper că adevărata putere a umanității nu stă în cunoaștere
sau în realizări, ci în capacitatea de a fi uman - de a simți, de a iubi și de
a trăi în părtășie și dragoste cu toși semenii.
24.06.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu