Mulțumesc - povestea tânărului rătăcit și a pustnicului bătrân

 
Într-o zi de toamnă târzie, un tânăr pe nume Andrei se rătăci într-o pădure deasă. Frunzele cădeau în jurul lui, iar vântul rece îi pătrundea până la oase. Andrei se simțea pierdut și disperat, neștiind încotro să meargă. După ore de rătăcire, zări în depărtare o lumină slabă. Se îndreptă spre ea, sperând să găsească ajutor.
 
Când ajunse mai aproape, descoperi un schit mic și smerit, ascuns între copaci. Bătu la ușă și, după câteva momente, un pustnic bătrân îi deschise.
-  Bine-ai venit, tinere. Ce te aduce pe aici?
-  M-am rătăcit în pădure și nu știu cum să mă întorc acasă. Putețisă mă ajutați?"
 
Pustnicul îl pofti pe Andrei înăuntru și îi oferi un loc lângă focul cald. Îi dădu o cană de ceai fierbinte și începu să-i povestească despre viața sa în schit.                                                        - Înainte de a te ajuta să găsești drumul, vreau să-ți spun o poveste. Este despre recunoștință și importanța de a spune ”mulțumesc”.
 
Andrei ascultă cu atenție în timp ce pustnicul începu să povestească.                                      - Într-o zi, zece leproși au venit la Domnul Iisus, cerându-i să-i vindece. Domnul Iisus i-a trimis să se arate preoților și, pe drum, toți zece au fost vindecați. Dar doar unul dintre ei, un samaritean, s-a întors să-I mulțumească. Domnul Iisus a întrebat: ”Nu s-au găsit decât acest străin să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?” și i-a spus celui vindecat: ”Ridică-te și pleacă; credința ta te-a mântuit.”
 
Pustnicul făcu o pauză și privi adânc în ochii lui Andrei.

- Recunoștința este rară, dar valoroasă. Ea aduce multe binecuvântări. Este o expresie a credinței și a încrederii în Dumnezeu. Să spui ”mulțumesc” nu este doar un gest de politețe, ci o manifestare a recunoștinței adevărate.
 
Andrei simți cum cuvintele pustnicului îi pătrund în suflet. Realiză că, de multe ori, uitase să fie recunoscător pentru binecuvântările din viața sa.                                                                         - Mulțumesc pentru această poveste. M-a făcut să înțeleg cât de important este să fiu recunoscător.
 
Pustnicul zâmbi și continuă:                                                                                     

- Gândește-te, tinere, că cei zece leproși au primit același dar, dar doar unul a simțit nevoia să se întoarcă și să mulțumească. Recunoștința lui a fost o dovadă a credinței sale și a înțelegerii profunde a binecuvântării primite. În viață, mulți primesc daruri și binecuvântări, dar puțini sunt cei care își amintesc să mulțumească. Recunoștința nu doar că ne apropie de cei care ne fac bine, dar ne și deschide inimile către o viață mai plină de sens și de bucurie.
 
Andrei simți cum inima i se umple de o nouă înțelegere.

- Mulțumesc, părinte. Voi încerca să fiu mai recunoscător și să nu uit să mulțumesc pentru toate binecuvântările din viața mea.
 
Curios, Andrei întrebă:

- Părinte, ce este lepra? Și mai există ea astăzi în lume?
 
Pustnicul oftă adânc și răspunse: 

- Lepra, tinere, este o boală veche. Ea afectează pielea și nervii, provocând pierderea membrelor, leziuni și amorțeală. Deși în trecut era considerată extrem de contagioasă și stigmatizantă, astăzi lepra poate fi tratată eficient cu medicamente. Totuși, în anumite părți ale lumii, lepra încă mai există.
 
Andrei simți o teamă crescândă în sufletul său. 

- Și dacă mai este lepra în lume, cum ne putem feri de ea?
 
Pustnicul îl privi blând și îi răspunse:  

- Nu lepra în sine este cea mai periculoasă, ci păcatul, care este lepra sufletului. De această boală trebuie să te ferești cel mai mult. Păcatul îți poate întuneca inima și sufletul, îndepărtându-te de Dumnezeu și de cei dragi. Fii recunoscător, trăiește cu credință și ferește-te de păcat, iar sufletul tău va rămâne curat și sănătos.  

- Mulțumesc, părinte. Voi încerca să fiu mai recunoscător și să mă feresc de păcat.
 
Curios, Andrei întrebă din nou:                                                                                                     - Părinte, de ce doar unul din zece s-a întors să mulțumească? Și de ce Iisus nu i-a certat pe cei nouă care au uitat să mulțumească?
 
Pustnicul răspunse:

- Tinere, recunoștința este o alegere personală și nu toți oamenii o simt sau o exprimă la fel. Unul din zece s-a întors pentru că a înțeles profund binecuvântarea primită și a simțit nevoia să mulțumească. Ceilalți nouă, deși vindecați, poate că erau prea preocupați de bucuria lor sau de viața lor de dinainte pentru a-și aminti să mulțumească. Domnul Iisus nu i-a certat pentru că recunoștința nu poate fi impusă; ea trebuie să vină din inimă. Prin exemplul samariteanului, Domnul Iisus ne arată cât de prețioasă este recunoștința adevărată și ne învață să fim recunoscători din proprie inițiativă.
 
Pustnicul îl privi pe Andrei cu blândețe și îl întrebă:

- Tinere, ai ceva pe suflet? Simt că te apasă ceva?
 
Andrei oftă adânc și răspunse:

- Părinte, nu m-am spovedit niciodată. Nu știu cum să fac asta.
 
Pustnicul îl luă ușor de umăr și îl apropie de pieptul său.                                                              - Nu vrei să încerci acum? Spovedania este un moment de taină, doar între tine, mine și Dumnezeu. Este o ocazie să-ți eliberezi sufletul de poveri și să primești iertare.
 
Andrei acceptă și, astfel, începu un dialog de taină între cei doi, doar de ei și de Dumnezeu de sus știut. Andrei își deschise inima și își mărturisi toate greșelile și frământările. Pustnicul îl ascultă cu răbdare și înțelegere, oferindu-i sfaturi și cuvinte de alinare.
 
După ce Andrei își termină mărturisirea, pustnicul rosti formula de dezlegare de păcate și îl binecuvântă. Andrei simți cum o povară imensă îi este luată de pe umeri și se simți mult mai ușurat.                                                                                                              

 - Mulțumesc, părinte! Acesta este cel mai sincer ”mulțumesc” pe care l-am spus vreodată!
 
Pustnicul cu blândețe îi răspunse:

- Recunoștința ta este sinceră și vine din adâncul inimii. Ține minte, tinere, că recunoștința și iertarea sunt daruri prețioase. Ele ne ajută să ne eliberăm sufletul și să trăim în pace și  bună înțelegere cu noi înșine cu Dumnezeu și cu ceilalți.
 
Andrei se ridică și se pregăti să plece. Pustnicul îi arătă drumul spre casă și îi dădu câteva sfaturi pentru a nu se mai rătăci în viitor.                                                                               

- Fii atent la semnele din jurul tău și urmează-ți mereu inima smerită. Ea te va ghida pe calea cea bună.
 
Andrei îi mulțumi din nou și porni pe drumul de întoarcere. Pe măsură ce mergea, medita asupra lecțiilor învățate și simțea cum inima i se umple de recunoștință și pace.
 
Când ajunse acasă, Andrei își îmbrățișă familia și le povesti despre întâlnirea sa cu pustnicul bătrân. Le vorbi despre importanța recunoștinței și a iertării și despre cum aceste daruri ne pot transforma viața.
 
De atunci, Andrei trăi cu o inimă recunoscătoare și se strădui să fie un exemplu de bunătate și credință pentru cei din jurul său. Știa că recunoștința nu doar că recunoaște binele primit, dar și întărește părtășia cu cei din jus, dar cel mai important deschide calea spre Împărăția lui Dumnezeu.

19.01.2025

Sorin Micuțiu