...În ciuda faptului că nu
mi-a dat viață, ea mi-a oferit o iubire necondiționată și un cămin plin de
afecțiune. A fost o femeie mică de statură, dar cu o inimă imensă, capabilă să
îmbrățișeze și să aline orice durere.
Reveica m-a învățat despre puterea dragostei și a sacrificiului. Ea a fost mereu acolo pentru mine, oferindu-mi sprijinul și grija de care aveam nevoie pentru a crește și a mă vindeca. În fiecare gest al ei, am simțit respectul și recunoștința pentru viață, pentru familie și pentru valorile autentice ale satului nostru.
În momentele de cumpănă, când boala mea părea să fie o povară prea grea, Reveica nu a ezitat să mă ia sub aripa ei, să mă îngrijească și să mă protejeze ca pe propriul ei copil. Dragostea ei a fost ca un balsam pentru sufletul meu, iar sacrificiile pe care le-a făcut pentru mine au fost dovada unei iubiri adevărate și profunde.
Reveica a fost un exemplu de devotament și de putere interioară. Ea m-a învățat să privesc viața cu optimism și să găsesc bucurie în lucrurile simple. În fiecare zi petrecută alături de ea, am învățat lecții valoroase despre recunoștință, respect și iubire.
În anii de copilărie, a fost mereu prezentă, o prezență discretă, dar care a știut să ridice tonul atunci când a trebuit să se impună pentru mine în societate. Ea m-a ținut de mână la biserică, ea mi-a deschis prima inimă spre bunătatea lui Dumnezeu.
A fost un exemplu de sacrificiu, știind să se gospodărească și să își crească cei trei copii, punând ban pe ban, chiar dacă nu avea un serviciu. Avuția ei eram noi și cele câteva animale din gospodărie. Ouăle și laptele erau venitul ei, venit pe care știa să-l chibzuiască și uneori chiar să-l împartă cu generozitate.
Pentru mine, Reveica nu a fost doar o mamă adoptivă, ci un înger păzitor, o lumină călăuzitoare în momentele întunecate și o sursă nesfârșită de inspirație. Îi port în suflet amintirea cu multă dragoste și recunoștință, știind că fără ea, viața mea ar fi fost cu totul diferită.
Cu toate acestea, mă simt nerecunoscător și rușinat pentru faptul că nu i-am spus niciodată "mamă". Am căutat mereu să înlocuiesc acest cuvânt cu orice altă formulă, deși ea a fost mai mult decât o mamă pentru mine. Acest regret mă urmărește, dar în inima mea știu că ea a înțeles și a simțit dragostea mea profundă și respectul pe care i le-am purtat.
A fost omul căruia îi puteam spune orice fără teama de a fi bârfit sau să plec fără un sfat înțelept. Întotdeauna avea o vorbă bună și o inimă deschisă, oferindu-mi sprijin necondiționat și înțelegere. În prezența lui, mă simțeam în siguranță și apreciat, știind că pot conta pe el în orice situație. Dincolo de tot ce am spus mai sus, mătușa Reveica a fost în permanență cea care m-a făcut să simt prezența protectoare a mamei din cer. Frumusețea sufletului ei este nemuritoare, rămânând mereu în amintirea și inima mea.
Poate că nu este târziu, să-i spun în sfârșit: Mulțumesc Mamă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu