A fost odată o cloșcă mică, atât de mică încât celelalte găini din curte o porecleau „Ghemotoc”. Dar Ghemotoc avea un vis mare: să fie cea mai bună mamă din totă ograda.
Într-o primăvară, când a venit vremea clocitului, ea s-a așezat pe ouă cu o hotărâre de general în misiune. Numai că… surpriză! Din ouă au ieșit nu cinci, nu șapte, ci optsprezece puișori - toți gălăgioși, flămânzi și convinși că mama lor e o super‑eroină cu pene.
La început, Ghemotoc a încercat să fie peste tot:
- să-i învețe pe toți să ciugulească în același timp
- să-i adune sub aripă pe toți, deși aripa ei era cam cât o batistă
- să-i protejeze de vânt, de ploaie, de cățelul Lulu, de propria lor curiozitate.
Dar într-o zi, când un pui voia să sară peste o pietricică, altul să se cațere pe spatele ei, iar un al treilea să mănânce o râmă imaginară, Ghemotoc s-a oprit, a dat din aripi și a spus:
- Ei, dragii mamei, poate că nu pot fi cea mai bună mamă, dar pot fi mama voastră, așa mică și ciufulită cum sunt!
Și, culmea, puișorii au piuit fericiți - pentru că lor nu le trebuia o mamă perfectă, ci una care îi iubea și strângea sub aripă ei grijulie.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu