Într-un colț uitat al lumii, ascunsă de ochii curioșilor, se afla o grădină secretă. Grădina era un sanctuar al naturii, unde fiecare floare, fiecare frunză, și fiecare picătură de rouă părea să fie pictată de mâna unui artist divin. În centrul grădinii, sub un copac bătrân și înțelept, trona o bancă de piatră.
Pe
această bancă, în fiecare dimineață, venea o femeie bătrână. Ea nu era doar o
grădinăreasă, ci și păstrătoarea secretelor acestui loc magic. Fiecare plantă
îi șoptea povești, iar ea le asculta cu o răbdare nemărginită. Într-o zi, în
timp ce soarele își începea coborâșul spre apus, femeia simți o prezență nouă
în grădină.
Era un fluture, cu aripile atât de transparente încât lumina soarelui trecea prin ele, creând un spectacol de culori pe pământul umed. Fluturele se așeză pe umărul femeii și îi șopti la ureche: