Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze. (Ana Blandiana)
Într-un orășel pitoresc, trăia un poet pe nume Ionuț. Era cunoscut pentru versurile sale care atingeau inima și sufletul celor care le citeau. Însă, în ciuda talentului său, Ionuț se simțea adesea neliniștit, căci lumea părea să nu mai prețuiască poezia așa cum o făcea el.
Într-o noapte de Paște, în timp ce Ionuț își scria gândurile sub lumina palidă a lunii, a auzit o bătaie ușoară la ușa atelierului său. Era o tânără pe nume Mariana, care venise să-i ceară ajutorul.
- Satul nostru a pierdut bucuria. - îi spuse ea - Oamenii sunt copleșiți de griji și au uitat să mai viseze. Poți să scrii ceva care să ne redea speranța?"
Ionuț a privit-o pe Mariana și a simțit o scânteie de inspirație. A petrecut noaptea întreagă scriind o poezie care să aducă lumină în inimile oamenilor. Când a terminat, a citit-o în prima zi de Paște în piața satului, iar cuvintele sale au zburat ca niște fluturi printre case, trezind sufletele adormite.
Lumina de Paște
se revarsă peste noi
mugure ce înflorește
într-un râs de copil
în zori de zi
la sânul mamei
poartă pe aripi speranța
curajul de a zbura
chiar și fără aripi
peste văi de îndoială
spre culmi de înviere
e scânteia divină
transformă totul în jur
învie și vindecă
ne unește pe toți
într-o dănțuire divină
e bucuria de a trăi
curajul de a visa
la o viață mai bună
puterea de a schimba
lumea în care trăim
e inima blândă
deschisă larg
cu gânduri curate
nădejdi renăscute
din cenușa iubirii
e lumina din noi
nu se stinge niciodată
e ziua ce vine
cu o nouă speranță
și Paște fericit
Poezia lui Ionuț vorbea despre frumusețea simplă a vieții, despre curajul de a visa și despre puterea iubirii de învia și a transforma lumea. Oamenii au început să se adune, ascultându-l cu lacrimi de bucurie în ochi. Versurile sale au devenit un imn al speranței, iar satul a înflorit din nou, plin de culoare și de cântec.
De atunci, Ionuț a continuat să scrie, dar nu doar pentru el. A scris pentru toți cei care aveau nevoie de un strop de speranță în viața lor. Și așa, poetul a devenit vocea inimilor lor, un simbol al renașterii și al nădejdii care nu moare niciodată.
04.05.2024
Sorin M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu