Dumnezeu e iubire, și-n iubire nu-i loc de temere

 

Într-un colț de tavernă, patru prieteni s-au adunat, pentru o bere rece.

Andrei, Bogdan, Costel și Dan, niciunul prea credincios, dar toți bărbați plini de viață.

 

-         De frica lui Dumnezeu ce ziceți? întrebă Andrei cu un ton jucăuș.

-         Eu mă tem mai mult de soție, decât de vreun zeu capricios! răspunde Bogdan, cu un râs contagios.

Costel dă din cap.

-         Eu mă tem doar de facturi și de taxe, Dumnezeu să mă ierte, dar astea-s cele care-mi dau bătăi de cap!

Dan, cu paharul în mână, se uită în zare,

-         Eu mă tem că o să rămân fără bere în seara asta!

Râd toți în cor și mai comandă o rundă,

Discuția despre divinitate, acum pare de neoprit.

 

Un bătrân care tocmai trecea pe lângă gardul viu al tavernei, auzindu-i despre ce vorbesc, se așeză la masa lor.

-         Vorbiți de frica lui Dumnezeu, dar El nu e pentru a vă speria, ci pentru a vă mântui, dragii moșului, chiar și pe cei fără credință.

Bătrânul zâmbi blând și-și continuă vorba.

-         Vedeți, dragii moșului, frica de Domnul nu-i o corvoadă.

E un respect adânc, ce vine din inimă curată,

Nu o spaimă ce te face să trăiești încordat.

Dumnezeu e iubire, și-n iubire nu-i loc de temere,

Căci cel ce iubește, nu face rău, ci doar bine vrea să ofere.

Frica de Domnul nu e ca frica de furtună sau noapte, e o cale spre lumină, spre o viață mai bună.

Nu vă temeți de El ca de un tiran sau un judecător aspru, ci ca de un părinte ce vrea pentru copii săi doar ce-i mai bun și mai frumos.

Așa că, beți liniștiți berea voastră rece și amintiți-vă că iubirea lui Dumnezeu e mereu alături, nu departe!

 

Bătrânelul se ridică și dispăru în noapre, precum și sosise.

În urma lui se lăsă o clipă de tăcere, după care patru pahare se ridică în aer:

-         Pentru bătrânul înțelept! spuseră ei.

 

Și în noaptea aceea, poate, au simțit puțină frică divină, chiar și fără să vrea.

18.05.2024

Sorin Micuțiu