Un tânăr rebel pentru a ieși în evidență în fața prietenilor săi, în noaptea de Paște din teribilism a stins lumina lumânării unei bătrâne ce încerca să țină pasul cu ceilalți oameni care înconujarau biserica. Oamneii care l-au văzut l-au mustrat, iar el decide să plece de la biserică. Pe stradă, găsește pe jos după un timp un ziar religios pe nume ”Iisus Biruitorul”. Pe prima pagina vede un editorial intitulat: ”Învierea lui Hristos, moartea morții.” Nu citește articolul, aruncă ziarul care este luat de vânt. Apucă apoi pe altă stradă și ziarul îi cade din senin din nou la picioare. De data aceasta se uită pe ultima pagină la un alt titlu de articol: ”Învierea este totul”. Faptul că ziarul a ajuns a doua oară în mâinile sale îi ridică semne de întrebare.
În timp ce stătea acolo, cu ziarul "Iisus Biruitorul" fluturându-i la picioare pentru a doua oară, tânărul rebel simți un fior ciudat străbătându-i spatele. Era o seară răcoroasă de Paște, dar ceea ce simțea el nu era din cauza vântului. Era ceva ce nu mai simțise până acum, un fel de chemare interioară care îl făcea să se întrebe dacă întâmplarea cu ziarul era doar o coincidență sau un semn.
Cu o ezitare pe care nu și-o recunoștea, ridică ziarul și începu să citească articolul de pe ultima pagină: "Învierea este totul". Cuvintele păreau să danseze în fața ochilor săi, vorbind despre Simeon Cirineanul, despre nădejde, iertare și un nou început: ”Învierea este totul... Mânie Dimineață El va învia în noi și noi în El, pentru todeauna”. Tânărul, care până acum trăise fără să se gândească prea mult la consecințe, începu să simtă greutatea propriilor sale acțiuni. Stingerea lumânării bătrânei nu mai părea acum un gest de teribilism, ci unul de neiertat.
În timp ce citea, pașii îl purtară înapoi spre biserica. Lumina caldă și cântările de Înviere îl atrăgeau acum ca un magnet. Intră timid și se așeză într-un colț, ascuns de privirile celorlalți. În timp ce slujba continua, tânărul simți cum inima îi era cuprinsă de o pace pe care nu o cunoscuse niciodată. Era ca și cum toată rebeliunea și durerea pe care o purtase în el se topeau, lăsând loc unei liniști profunde.
Când slujba se încheie, tânărul se ridică și ieși din biserică. Bătrâna pe care o nedreptățise mai devreme era afară, ținând în mână o lumânare aprinsă. Cu ochii în lacrimi, se apropie de ea și își ceru iertare. Bătrâna îl privi cu blândețe și îi spuse că Învierea lui Hristos este despre iertare și despre a doua șansă oferită fiecăruia dintre noi.
În acea noapte, tânărul rebel înțelese cu adevărat semnificația Învierii. Nu doar că Hristos înviase, dar și el se simțea renăscut, gata să își trăiască viața cu un nou scop și cu o nouă speranță.
Cu ziarul incomplet în mână și cu inima bătându-i mai repede, tânărul deschise browserul și începu să caute "Iisus Biruitorul". După câteva încercări nereușite de a găsi ziarul, ajunse pe site-ul oasteadomnului.ro. Cuvintele "Oastea Domnului este aflarea și vestirea lui Iisus cel răstignit" îi săriră în ochi și, pentru o clipă, se simți absorbit de mesajul profund.
În acel moment, simți o atingere ușoară pe umăr și se întoarse să vadă un tânăr cu un zâmbet cald. "Îți place ziarul? L-ai luat de aici de la biserică, nu? Mai am dacă îți plac," spuse tânărul, întinzându-i o copie completă a ziarului.
Surprins de amabilitatea neașteptată, tânărul rebel acceptă ziarul și începu să vorbească cu cel care îl abordase. Află că tânărul era voluntar la biserică și că "Oastea Domnului" era o mișcare de voluntariat duhovnicesc care își propunea să aducă nădejdea și lumină în viețile oamenilor prin cuvântul Domnului Iisus.
Conversația dintre ei se adânci și tânărul rebel începu să împărtășească din propriile sale îndoieli și temeri. Voluntarul îl ascultă cu răbdare și îi vorbi despre puterea iertării și a transformării personale. Îi explică că fiecare om are o poveste unică și că fiecare greșeală poate fi o lecție valoroasă.
Înainte de a se despărți, voluntarul îi dădu tânărului o invitație la un grup de discuții organizat de "Oastea Domnului", unde tinerii se întâlneau să vorbească despre credință, viață și speranță. Tânărul, care până atunci trăise fără direcție, simți că poate acesta era semnul pe care îl căuta, o cale spre o viață cu mai mult sens.
În săptămânile ce urmară, tânărul participă la întâlnirile grupului și descoperi o comunitate plină de căldură și acceptare. Încetul cu încetul, începu să vadă lumea și pe sine însuși într-o lumină nouă. Nu mai era doar un rebel fără cauză, ci un căutător de adevăr, gata să își asume responsabilitatea pentru propriul drum în viață....
PS. Povestea tânărului rebel continuă, îl întâlnim, după cum am văzut la biserică, pe stradă, printre colegii și prietenii noștri, de cele mai multe ori un singur cuvânt din partea noastră, o simplă mâna întinsă le poate schimba viitorul, Fiți mâna întinsă, umărul cald!
05.05.2024
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu